FABULA DESPRE SCUT ȘI SABIE

FABULA DESPRE SCUT ȘI SABIE

BAAL HA SULAM 

 UN REGE ȘI-A APROPIAT FIUL,  

SĂ-L ÎNVEȚE ARTA DE A DOMNI IN ÎMPĂRĂȚIE.

ȘI SĂ-I ARATE ŢARA,

PE DUŞMANI ŞI PE CEI CARE IL IUBESC.

ŞI ÎMPĂRATUL I-A DAT FIULUI SĂU,

UN PALOȘ DIN TEZAURUL SĂU ASCUNS,

 ȘI ACEST PALOȘ AVEA O VIRTUTE FERMECATA,

 ARĂTÂNDU-L DUȘMANILOR,

CĂDEAU IMEDIAT

 CA NIȘTE SPICE, LA PĂMÂNT.

ȘI A PLECAT PRINȚUL,

ȘI A CUCERIT MULTE STATE,

ȘI LE-A PRADAT COMORILE,

ȘI A SĂRBĂTORIT VICTORIILE.

DUPĂ O VREME II SPUSE ÎMPĂRATUL:

”ACUM MĂ SUI ÎN TURNUL CEL MAI ÎNALT,

ȘI MĂ VOI ASCUNDE ACOLO,

ȘI TU STAI PE TRONUL MEU,

ȘI SA CONDUCI ŢARA

CU ÎNȚELEPCIUNE ȘI BĂRBĂŢIE.

ȘI MAI IA SI ACEST SCUT,

ASCUNS PÂNĂ IN ZIUA DE AZI, 

IN TEZAURUL REGELUI,  

ȘI NICI UN DUȘMAN RAZBUNATOR, 

NU-TI VA PUTEA DAUNA

CAT TIMP PORTI CU TINE ACEST SCUT. 

ȘI LUĂ REGELE SCUTUL,

ȘI ÎL LEGĂ DE PALOȘ,

ȘI I LE ÎNMÂNĂ FIULUI SĂU.

IAR EL, ÎMPĂRATUL, SE URCĂ ÎN TURN,

ȘI SE ASCUNSE ACOLO.

ȘI NU STIA PRINȚUL,

CĂ SABIA ȘI SCUTUL

 SUNT LEGATE UNA DE ALTA,

ȘI DAT FIIND CĂ SCUTUL

NU AVEA IMPORTANTA ÎN OCHII PRINŢULUI,

NU AVU GRIJĂ DE ACESTA,

ASTFEL I SE FURĂ SCUTUL,

ȘI CU ACESTA, SI SABIA.

CÂND S-A AFLAT VESTEA,

CĂ FIUL REGELUI CONDUCE ȚARA,

ȘI CĂ I S-A FURAT SABIA ȘI SCUTUL,

DUȘMANII AU PRINS CURAJ,

ȘI NUMAIDECAT AU PORNIT RĂZBOIUL,

PÂNĂ CE PRINŢUL CĂZU PE MÂINILE LOR,

CU NENUMĂRATELE SALE COMORI.

ACUM, AVÂNDU-L ÎN MÂNĂ,

S-AU RĂZBUNAT PE EL CU FURIE,

PENTRU TOT CE LE-A DĂUNAT 

PE CÂND TATAL ERA LA PUTERE, 

ȘI ZILNICI ÎL BĂTEAU, NEOBOSIȚI.  

ȘI PRINȚUL SE RUȘINĂ DE TATĂL SĂU,

CĂCI TRISTEȚEA TATĂLUI

ÎL DUREA MAI MULT DECÂT DUREREA SA.

ȘI HOTĂRΠ

SĂ FACĂ O SABIE ȘI O PAVĂZĂ, CA CELE DINTAI,PENTRU A-ŞI ÎMPĂCA TATĂL,

ȘI PENTRU A-SI ARĂTA ÎNȚELEPCIUNEA ȘI VITEJIA.

 CU ISCUSINȚĂ, CONSTRUI UN FEL DE PALOȘ,

ASEMĂNĂTOR CELUI ORIGINAL,

ȘI FĂCU UN SCUT,

ASEMĂNĂTOR CU PRIMUL.

ȘI CÂND AVU ARMELE ÎN MÂNĂ,

STRIGĂ TATĂLUI, SUS ÎN TURN:

”MÂNDREȘTE-TE CU MINE,

UITE CE FIU ÎNȚELEPT AI, CARE ISI BUCURA TATAL!”

ȘI ÎN TIMP CE IL CHEMA ASTFEL PE TATĂL SĂU,

DUȘMANII ÎL ATACARĂ, RĂNINDU-I CAPUL ȘI FICATUL.

ȘI CU CÂT ÎL LOVEAU MAI TARE,

CU ATAT SE ÎNTĂREA ȘI SE ÎMPOTRIVEA MAI MULT,

PENTRU A-SI MULȚUMI TATĂL.

ȘI STRIGĂ: ”ACUM NU MI-E FRICĂ DE NIMENI.

ȘI CINE SE POATE LUPTA CU MINE

PE CÂND AM ÎN MÂNĂ SABIA-MI ȘI SCUTUL?.”

ȘI CU CÂT SE LAUDĂ MAI MULT,

DUȘMANII ÎL RĂNESC, LOVINDU-L TOT MAI TARE,

BOLOVANI ȘI BASTOANE ÎI ARUNCĂ ÎN CAP,

ȘI SÂNGELE I SE PRELINGE PE OBRAJI,

IAR EL SE STRĂDUIEȘTE SĂ FACĂ FAŢĂ,

STA MÂNDRU, CA UN EROU

ARĂTÂNDU-I TATĂLUI CĂ NU SE MAI TEME DE NIMENI.

BĂTÂNDU-ȘI JOC DE TOȚI,

FĂCÂND PE EROUL,

CĂCI EL ARE SABIA,

ȘI EL E CEL CU SCUTUL.

 DAR TATĂL E REVOLTAT, E DEZGUSTAT,

CA EI ISI FAC SABIA PRIN PROPRIA PUTERE,

ȘI SE MAI LAUDA

CU ACEASTĂ ARTĂ, DE PARCĂ LE-AR APARTINE, 

SAU CU FAPTE DE PĂMÂNTENI,

CA FIUL CARE FACE UN SCUT, 

ȘI SE FĂLEȘTE CĂ NU SIMTE

NICI O DURERE.

CI SE LAUDĂ, 

CĂ AR FI SAVANT ȘI VITEAZ,"

ȘI NU SE TEME DE NIMIC",

DAR CU TOATE ACESTEA E VICLEAN

 SI FACE PE ISTEȚUL.